disonore

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

italiană

(italiano)

Variante

Etimologie

Compus din prefixul dis- + onore.

Pronunție

  • AFI: /dizo'nore/


Substantiv

disonore m., disonori pl.

  1. dezonorare
  2. (p. ext.) dizgrație, rușine
    Pietro è il disonore della famiglia.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Referințe