onta

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

italiană

(italiano)

Etimologie

Din franceză veche honte < de origine germanică.

Pronunție


Substantiv

onta f., onte pl.

  1. rușine, dezonorare
    Conoscere l'onta della sconfitta.
  2. (livr.) insultă, afront

Sinonime

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Referințe