disown

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

engleză

(English)

Etimologie

Din prefixul dis- +‎ own.

Pronunție

  • AFI: /dɪs'əʊn/


Verb


Conjugarea verbului
to disown
Infinitiv to disown
Prezent simplu
pers. 3 sg.
disowns
Trecut simplu disowned
Participiu trecut disowned
Participiu prezent disowning
  1. a abjura, a renega, a se lepăda de cineva, a nu recunoaște paternitatea etc.
    Lord Capulet and his wife threatened to disown their daughter Juliet if she didn't go through with marrying Count Paris.

Sinonime

Cuvinte derivate

Nota Bene

  • Folosit în special de părinți despre copiii lor; un termen mai puternic decât (to) estrange. De asemenea, acest termen poate fi folosit de copiii referitor la părinții sau frații lor.

Referințe