renega
Etimologie
Din latină renegare. Confer franceză renier.
Pronunție
- AFI: /re.ne'ga/
Verb
| Conjugarea verbului renega | |
| Infinitiv | a renega |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
reneg |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să renege |
| Participiu | renegat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a tăgădui, a nega, a contesta ceva, a dezminți; a se lepăda de cineva sau de ceva, a nu recunoaște ca fiind al său, a abjura.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online