renega

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină renegare. Confer franceză renier.

Pronunție

  • AFI: /re.ne'ga/


Verb


Conjugarea verbului
renega
Infinitiv a renega
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
reneg
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să renege
Participiu renegat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a tăgădui, a nega, a contesta ceva, a dezminți; a se lepăda de cineva sau de ceva, a nu recunoaște ca fiind al său, a abjura.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe