dispecerat
română
Etimologie
Din dispecer.
Pronunție
- AFI: /dis.pe.ʧe'rat/
Substantiv
| Declinarea substantivului dispecerat | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dispecerat | dispecerate |
| Articulat | dispeceratul | dispeceratele |
| Genitiv-Dativ | dispeceratului | dispeceratelor |
| Vocativ | dispeceratule | dispeceratelor |
- serviciu în care își desfășoară activitatea dispecerul.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online