dizenteric
Etimologie
Din franceză dysentérique < latină dysentericus.
Pronunție
- AFI: /di.zen'te.rik/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului dizenteric | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | dizenteric | dizenterici |
| Feminin | dizenterică | dizenterice |
| Neutru | dizenteric | dizenterice |
- de dizenterie, privitor la dizenterie.
- care este bolnavă de dizenterie.
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului dizenteric | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dizenteric | dizenterici |
| Articulat | dizentericul | dizentericii |
| Genitiv-Dativ | dizentericului | dizentericilor |
| Vocativ | dizentericule | dizentericilor |
- persoană care este bolnavă de dizenterie.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online