dizeur

română

Etimologie

Din franceză diseur.

Pronunție

• AFI: /diˈzør/

Substantiv

Declinarea substantivului dizeur
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dizeur	dizeuri
Articulat	dizeurul	dizeurii
Genitiv-Dativ	dizeurului	dizeurilor
Vocativ	dizeurule	dizeurilor

1. (înv.) cântăreț de muzică ușoară.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• druzei
• durezi

Referințe

• DEX '98 via DEX online