docilitate

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză docilité < latină docilitas, docilitatis.

Pronunție

  • AFI: /do.ʧi.li'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
docilitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ docilitate invariabil
Articulat docilitatea invariabil
Genitiv-Dativ docilității invariabil
Vocativ docilitate invariabil
  1. însușirea de a fi docil; supunere.


Traduceri

Anagrame

Referințe