docilitate
română
Etimologie
Din franceză docilité < latină docilitas, docilitatis.
Pronunție
- AFI: /do.ʧi.li'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului docilitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | docilitate | invariabil |
| Articulat | docilitatea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | docilității | invariabil |
| Vocativ | docilitate | invariabil |
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online