dogi
Aspect
Etimologie
Din doagă.
Pronunție
- AFI: /do'ʤi/
Verb
Conjugarea verbului (se) dogi | |
Infinitiv | a (se) dogi |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) dogesc |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) dogească |
Participiu | dogit |
Conjugare | IV |
- (v.refl.) (despre butoaie, putini etc.) a avea doagele desfăcute, depărtate una de alta, rupte.
- Uscăciunea dogește butoaiele.
- (v.refl.) (fig.) (despre voce) a suna răgușit.
Cuvinte derivate
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online