rupt

română

Etimologie

Din verbul a rupe.

Pronunție

• AFI: /rupt/

Substantiv

Declinarea substantivului rupt
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rupt	rupte
Articulat	ruptul	ruptele
Genitiv-Dativ	ruptului	ruptelor
Vocativ	ruptule	ruptelor

1. faptul de a (se) rupe.

Locuțiuni

• În ruptul capului = cu nici un preț; niciodată.
• Cu ruptul (sau cu rupta) = cu ridicata; în total.
• Pe rupte sau pe ruptele (a) = cu mare intensitate.

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului rupt
	Singular	Plural
Masculin	rupt	rupți
Feminin	ruptă	rupte
Neutru	rupt	rupte

1. făcut bucăți, ciopârțit; (despre obiecte de îmbrăcăminte) ros, uzat, găurit.
2. (fig.) zdrobit, copleșit, sleit.
3. lipsit de continuitate, despărțit în două (sau în mai multe) părți.
4. (fig.) (despre relații prietenești, diplomatice etc.) desfăcut, curmat, întrerupt; anulat, stricat.
5. (despre părți ale corpului) sfărâmat; fracturat.
6. desprins (cu forța) din loc; smuls.
7. înstrăinat de..., izolat, îndepărtat.

Cuvinte derivate

• ruptoare
• ruptură

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din rupe.

Verb

1. forma de participiu trecut pentru rupe.

Referințe

• DEX '98 via DEX online