doiniță

română

Etimologie

Din doină + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /dojˈni.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului doiniță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	doiniță	doinițe
Articulat	doinița	doinițele
Genitiv-Dativ	doiniței	doinițelor
Vocativ	doiniță	doinițelor

1. diminutiv a lui doină; doinișoară.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• donații

Referințe

• DEX '98 via DEX online