doină

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /ˈdoj.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului doină
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	doină	doine
Articulat	doina	doinele
Genitiv-Dativ	doinei	doinelor
Vocativ	doină	doinelor

1. poezie lirică specifică folclorului românesc, care exprimă un sentiment de dor, de jale, de revoltă, de dragoste etc., fiind însoțită, de obicei, de o melodie adecvată; specie muzicală a creației folclorice românești, având caracteristicile de mai sus.

Cuvinte derivate

• doinar
• doinaș
• doini
• doinișoară
• doiniță

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• danio
• donai

Referințe

• DEX '98 via DEX online