doinire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a doini.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
doinire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ doinire doiniri
Articulat doinirea doinirile
Dativ-Genitiv doinirii doinirilor
Vocativ doinire doinirilor
  1. faptul de a doini; (concr.) doină.


Traduceri

Anagrame

Referințe