doinire

română

Etimologie

Din a doini.

Pronunție

• AFI: /dojˈni.re/

Substantiv

Declinarea substantivului doinire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	doinire	doiniri
Articulat	doinirea	doinirile
Genitiv-Dativ	doinirii	doinirilor
Vocativ	doinire	doinirilor

1. faptul de a doini; (concr.) doină.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• dorieni

Referințe

• DEX '98 via DEX online