donicioară

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din doniță + sufixul -ioară.

Pronunție

  • AFI: /do.ni.ʧi'o̯a.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
donicioară
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ donicioară donicioare
Articulat donicioara donicioarele
Genitiv-Dativ donicioarei donicioarelor
Vocativ donicioară donicioarelor
  1. diminutiv al lui doniță.


Traduceri

Anagrame

Referințe