doniță

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din sârbocroată dojnica.

Pronunție

  • AFI: /do'ni.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
doniță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ doniță doniți
Articulat donița donițile
Genitiv-Dativ doniții doniților
Vocativ doniță doniților
  1. vas făcut din doage de lemn, cu toartă (și capac), cu care se cară și în care se ține apa; cofă, botă.
  2. găleată de lemn (largă în partea de sus) în care se mulg vacile sau oile; șiștar.
  3. conținutul unei donițe.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe