Sari la conținut

dotă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză dot < latină dos, dotis.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
dotă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dotă dote
Articulat dota dotele
Genitiv-Dativ dotei dotelor
Vocativ dotă dotelor
  1. bun material dat (cu forme legale) unei fete când se mărită; zestre.


Traduceri

Anagrame

Referințe