dotă

română

Etimologie

Din franceză dot < latină dos, dotis.

Pronunție

• AFI: /'do.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului dotă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dotă	dote
Articulat	dota	dotele
Genitiv-Dativ	dotei	dotelor
Vocativ	dotă	dotelor

1. bun material dat (cu forme legale) unei fete când se mărită; zestre.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• dato

Referințe

• DEX '98 via DEX online