dräng
 Vezi și : drang, Drang, drâng, -drang
|
(svenska)
Etimologie
Din suedeză veche drænger, care provine din limba nordică veche drengr < proto-germanică *drangijaz („stâlp; bărbat, servitor”).
Înrudit cu daneză dreng, engleză dreng, drenge, faroeză drongur, islandeză drengur și norvegiană dreng, draing.
Pronunție
- AFI: /drɛŋː/
Substantiv
| Declinarea substantivului dräng | ||||
| c. | Singular | Plural | ||
| Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
| Nominativ | dräng | drängen | drängar | drängarna |
| Genitiv | drängs | drängens | drängars | drängarnas |
- (înv.) băiat
- (agric.) muncitor agricol
- Karlsson i Stora Hult anställde fem drängar för att hjälpa till med årets skörd.
- (depr.) lacheu, valet
- Din far en av hemliga polisens betalade drängar.