băiat

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Un băiat

română

Etimologie

Etimologie necunoscută. Cuvânt obscur. Sensul primitiv pare a fi fost acela de "hamal"; confer băiat "picolo", băiat de prăvălie: intrase ca băiat într-o prăvălie. Dacă este într-adevăr așa, ar putea să se identifice cu vreun cuvânt latin de tipul baiulator ("hamal"); pentru aceasta ar trebui să se presupună că verbul baiulare a suferit o schimbare de tipul *bailare (certificată de italiană baila) > *bailiare > bailliare.

Plecând de la *balliator, derivația lui băiat este normală (confer împărat < imperator). Este de asemenea posibil să fie vorba de un *ba(i)liatus, cum par să indice calabr. vajazzu ("sclav", "țăran") bajazza ("servitoare"; "femeie ușoară"), latină medie bailetus ("servitor"), probabil rezultat al unei contaminări cu va(r)let și latină medie baietus ("paj"), atestat într-o glosă irlandeză; confer și latină baiulus, de unde a provenit neogreacă βαϊουλος > βαιλας ("servitor").

Pronunție

  • AFI: /bə'jat/


Substantiv


Declinarea substantivului
băiat
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ băiat băieți
Articulat băiatul băieții
Dativ-Genitiv băiatului băieților
Vocativ băiatule băieților
  1. copil de sex bărbătesc.
    A născut un băiat și o fată.
  2. (reg.; la pl.) copii (indiferent de sex).
  3. persoană de sex bărbătesc ieșită nu de mult din vârsta copilăriei; p.ext. adolescent, flăcău.
  4. cu nuanță afectivă, despre bărbați mai în vârstă.
    Bun băiat!
  5. fiu, fecior (al cuiva).
  6. (rar) servitor, slugă.
    Băiat la vite.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe