drăcușor

română

Etimologie

Din drac + sufixul -ușor.

Pronunție

• AFI: /drə.ku'ʃor/

Substantiv

Declinarea substantivului drăcușor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	drăcușor	drăcușori
Articulat	drăcușorul	drăcușorii
Genitiv-Dativ	drăcușorului	drăcușorilor
Vocativ	drăcușorule	drăcușorilor

1. diminutiv al lui drac; drăculeț.
2. (fig.) copil vioi, zglobiu, neastâmpărat.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online