drăguță

română

Etimologie

Din drăguț.

Pronunție

• AFI: /drə'gu.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului drăguță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	drăguță	drăguțe
Articulat	drăguța	drăguțele
Genitiv-Dativ	drăguței	drăguțelor
Vocativ	drăguțo	drăguțelor

1. (pop.) iubită, ibovnică, amantă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online