drăguță

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din drăguț.

Pronunție

  • AFI: /drə'gu.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
drăguță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ drăguță drăguțe
Articulat drăguța drăguțele
Genitiv-Dativ drăguței drăguțelor
Vocativ drăguțo drăguțelor
  1. (pop.) iubită, ibovnică, amantă.


Traduceri

Referințe