amantă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din amant.

Pronunție

  • AFI: /a'man.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
amantă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ amantă amante
Articulat amanta amantele
Genitiv-Dativ amantei amantelor
Vocativ amanto amantelor
  1. femeie care întreține relații de dragoste cu un bărbat fără a fi căsătorită cu acesta; (pop.) iubită, ibovnică.


Traduceri

Anagrame

Referințe