drănicer

română

Etimologie

Din draniță + sufixul -er.

Pronunție

• AFI: /drə.ni'ʧer/

Substantiv

Declinarea substantivului drănicer
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	drănicer	drăniceri
Articulat	drănicerul	drănicerii
Genitiv-Dativ	drănicerului	drănicerilor
Vocativ	drănicerule	drănicerilor

1. meșteșugar care face dranițe sau acoperă casele cu draniță.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online