meșteșugar

română

Etimologie

Din meșteșug + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /meʃ.te.ʃuˈgar/

Substantiv

Declinarea substantivului meșteșugar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	meșteșugar	meșteșugari
Articulat	meșteșugarul	meșteșugarii
Genitiv-Dativ	meșteșugarului	meșteșugarilor
Vocativ	meșteșugarule	meșteșugarilor

1. persoană calificată într-un meșteșug; persoană care are (și practică) un meșteșug; meseriaș.

Cuvinte derivate

• meșteșugăresc
• meșteșugări
• meșteșugărie

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online