meșteșugar

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din meșteșug + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /meʃ.te.ʃu'gar/


Substantiv


Declinarea substantivului
meșteșugar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ meșteșugar meșteșugari
Articulat meșteșugarul meșteșugarii
Dativ-Genitiv meșteșugarului meșteșugarilor
Vocativ meșteșugarule meșteșugarilor
  1. persoană calificată într-un meșteșug; persoană care are (și practică) un meșteșug; meseriaș.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe