draniță

română

Etimologie

Din rusă драница (dranița), ucraineană дранykа (dranycá).

Pronunție

• AFI: /'dra.ni.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului draniță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	draniță	dranițe
Articulat	dranița	dranițele
Genitiv-Dativ	draniței	dranițelor
Vocativ	draniță	dranițelor

1. fiecare dintre scândurelele subțiri de lemn de brad, mai mari decât șindrila, cu care se acoperă unele case țărănești.

Cuvinte derivate

• drănicer

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• danțări

Referințe

• DEX '98 via DEX online