drișcă

română

Etimologie

Din bulgară дръжка (drăžka).

Pronunție

• AFI: /'driʃ.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului drișcă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	drișcă	driște
Articulat	drișca	driștele
Genitiv-Dativ	driștei	driștelor
Vocativ	drișcă	driștelor

1. unealtă a zidarului cu care se netezește tencuiala, mortarul, betonul.

Cuvinte derivate

• drișcui

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online