tencuială

română

Etimologie

Din a tencui + sufixul -eală.

Pronunție

• AFI: /ten.kuˈja.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului tencuială
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tencuială	tencuieli
Articulat	tencuiala	tencuielile
Genitiv-Dativ	tencuielii	tencuielilor
Vocativ	tencuială	tencuielilor

1. strat de mortar care se așterne pe ziduri și pe tavane pentru a le proteja și pentru a obține suprafețe netede, cu aspect plăcut.
2. tencuire, tencuit.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• alicuante
• cănățuile
• cianatule
• căinatule
• alunecați
• năluceați

Referințe

• DEX '98 via DEX online