drumuleț

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din drum + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /dru.mu'leʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
drumuleț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ drumuleț drumulețe
Articulat drumulețul drumulețele
Genitiv-Dativ drumulețului drumulețelor
Vocativ drumulețule drumulețelor
  1. diminutiv al lui drum; drumușor.


Traduceri

Anagrame

Referințe