drumuleț

română

Etimologie

Din drum + sufixul -uleț.

Pronunție

• AFI: /dru.mu'leʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului drumuleț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	drumuleț	drumulețe
Articulat	drumulețul	drumulețele
Genitiv-Dativ	drumulețului	drumulețelor
Vocativ	drumulețule	drumulețelor

1. diminutiv al lui drum; drumușor.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• drumețul

Referințe

• DEX '98 via DEX online