drumeț

română

Etimologie

Din drum + sufixul -eț.

Pronunție

• AFI: /dru'meʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului drumeț
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	drumeț	drumeți
Articulat	drumețul	drumeții
Genitiv-Dativ	drumețului	drumeților
Vocativ	drumețule	drumeților

1. persoană care călătorește (pe jos); călător.

Cuvinte derivate

• drumeață
• drumeție

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online