dual

română

Etimologie

Din franceză duel < latină dualis.

Pronunție

• AFI: /duˈal/

Substantiv

Declinarea substantivului dual
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dual	duale
Articulat	dualul	dualele
Genitiv-Dativ	dualului	dualelor
Vocativ	dualule	dualelor

1. număr gramatical care indică în unele limbi două obiecte ori ființe alcătuind de obicei o pereche.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• laud

Referințe

• DEX '98 via DEX online