duducă

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din turcă dududoamnă armeancă sau grecoaică”.

Pronunție

  • AFI: /du'du.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
duducă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ duducă duduci
Articulat duduca duducile
Genitiv-Dativ duducăi duducilor
Vocativ duducă duducilor
  1. termen de politețe care se dădea altădată fetelor și femeilor tinere de la oraș.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe