duducă

română

Etimologie

Din turcă dudu „doamnă armeancă sau grecoaică”.

Pronunție

• AFI: /du'du.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului duducă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	duducă	duduci
Articulat	duduca	duducile
Genitiv-Dativ	duducăi	duducilor
Vocativ	duducă	duducilor

1. termen de politețe care se dădea altădată fetelor și femeilor tinere de la oraș.

Cuvinte derivate

• duducuță

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online