duelgiu

română

Etimologie

Din duel + sufixul -giu.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului duelgiu
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	duelgiu	duelgii
Articulat	duelgiul	duelgiii
Genitiv-Dativ	duelgiului	duelgiilor
Vocativ	duelgiule	duelgiilor

1. (înv.) persoană care are mania de a se duela, care se duelează cu orice prilej.

Cuvinte derivate

• duelgi

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online