prilej

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din bulgară прилeж (prilež).

Pronunție

  • AFI: /pri'leʒ/


Substantiv


Declinarea substantivului
prilej
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prilej prilejuri
Articulat prilejul prilejurile
Dativ-Genitiv prilejului prilejurilor
Vocativ prilejule prilejurilor
  1. ocazie, împrejurare; moment oportun.
  2. pretext, motiv.

Cuvinte derivate

Expresii

  • (înv. și reg.) Vreme cu prilej = moment potrivit, favorabil


Traduceri

Referințe