dulău
Etimologie
Probabil din poloneză dolow, din slavă (veche) *loviti („a vâna”) (Cihac, II, 104).
După Șeineanu, Rom., XXX, 549, din maghiară dullő, soluție care pare dificilă sub aspect fonetic.
Pronunție
- AFI: /duˈləw/
Substantiv
| Declinarea substantivului dulău | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dulău | dulăi |
| Articulat | dulăul | dulăii |
| Genitiv-Dativ | dulăului | dulăilor |
| Vocativ | dulăule | dulăilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online