dumbom
suedeză
(svenska)
Etimologie
Atestat deja în 1791; compus din dum („prost, tâmpit”) + sufixul patronimic -bom.
Pronunție
- AFI: /ˌdɵmˈbʊm/
Substantiv
| Declinarea substantivului dumbom | ||||
| c. | Singular | Plural | ||
| Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
| Nominativ | dumbom | dumbommen | dumbommar | dumbommarna |
| Genitiv | dumboms | dumbommens | dumbommars | dumbommarnas |