durit

română

Etimologie

Din franceză durit.

Pronunție

• AFI: /du'rit/

Substantiv

Declinarea substantivului durit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	durit	invariabil
Articulat	duritul	invariabil
Genitiv-Dativ	duritului	invariabil
Vocativ	duritule	invariabil

1. mineral organic amorf, de culoare neagră-cenușie, dur și mat, component al cărbunilor de pământ.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• rudit

Referințe

• DEX '98 via DEX online