cărbune

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
cărbune
Cărbune
Cărbuni încinși
Cărbuni pentru desenat
Cărbuni (Phyteuma orbiculare)

română

Etimologie

Din latină carbōnem sau carbo, carbonis

Confer italiană carbone, provensală carbó, franceză charbon, spaniolă carbón și portugheză carvão.

Pronunție

  • AFI: /kər'bu.ne/


Substantiv


Declinarea substantivului
cărbune
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cărbune cărbuni
Articulat cărbunele cărbunii
Dativ-Genitiv cărbunelui cărbunilor
Vocativ cărbune cărbunilor
  1. (geol.) rocă combustibilă amorfă, de culoare gălbuie, brună până la neagră, friabilă, formată prin îmbogățirea în carbon (în lipsa oxigenului din aer) a resturilor unor plante din epocile geologice și folosită drept combustibil și ca materie primă în industria chimică și în metalurgie.
    Cărbunele este o rocă sedimentară.
  2. (spec.) material combustibil de culoare neagră, ușor și sfărâmicios, rezultat din arderea incompletă a lemnului sau ca produs secundar la distilarea uscată a lemnului, folosit în siderurgie, drept combustibil etc.; mangal.
    Cărbunele este folosit drept combustibil.
  3. (spec.) creion negru obținut dintr-un lemn de esență foarte moale, carbonizat, folosit la desen, crochiuri, schițe etc.
  4. (med.) antrax.
  5. (fitop.) (la plante) tăciune.
    Plantă atacată de cărbune.
  6. (bot.; reg.; la pl.) (Phyteuma spiciforma și Phyteuma orbiculare) plantă erbacee cu frunze ovale la bază, lanceolate mai sus și flori negre-violacee; spinuță.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • A se face cărbune = (despre alimente) a se arde
  • A sta (ca) pe cărbuni (aprinși) = a fi foarte nerăbdător

Vezi și


Traduceri

Anagrame

Referințe