eben

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză ébène < latină ebenus.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
eben
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ eben invariabil
Articulat ebenul invariabil
Dativ-Genitiv ebenului invariabil
Vocativ ebenule invariabil
  1. varietate de lemn tare, greu și de culoare închisă, obținută din arbori exotici, în special din abanos, și intrebuințată la confecționarea mobilei de lux și a unor obiecte decorative.


Traduceri

Anagrame

Referințe