confecționare

română

Etimologie

Din a confecționa.

Pronunție

• AFI: /kon.fek.ʦi.oțna.re/

Substantiv

Declinarea substantivului confecționare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	confecționare	confecționări
Articulat	confecționarea	confecționările
Genitiv-Dativ	confecționării	confecționărilor
Vocativ	confecționare	confecționărilor

1. acțiunea de a confecționa; lucrare, întocmire, alcătuire, fabricare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• confecționera

Referințe

• DEX '98 via DEX online