eclectic

română

Etimologie

Din franceză éclectique.

Pronunție

• AFI: /eˈklek.tik/

Adjectiv

Declinarea adjectivului eclectic
	Singular	Plural
Masculin	eclectic	eclectici
Feminin	eclectică	eclectice
Neutru	eclectic	eclectice

1. (adesea substantivat) care adoptă sau susține eclectismul; caracterizat prin eclectism.

Traduceri

caracterizat prin eclectism

catalană: eclèctic (català) cehă: eklektický (čeština) daneză: eklektisk (dansk) engleză: eclectic (English) finlandeză: eklektinen (suomi), valikoiva (suomi) franceză: éclectique (français) galeză Manx: femblagh (Gaelg) germană: eklektisch (Deutsch) italiană: eclettico (italiano)

latină: eclecticus (Latina) macedoneană: еклектичен (македонски) maghiară: eklektikus (magyar) neerlandeză: eclectisch (Nederlands) norvegiană: eklektisk (norsk) poloneză: eklektyczny (polski) portugheză: eclético (português) rusă: эклектичный (русский) spaniolă: ecléctico (español)

Referințe

• DEX '98 via DEX online