adopta

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză adopter < latină adoptare.

Pronunție

  • AFI: /a.dop'ta/


Verb


Conjugarea verbului
adopta
Infinitiv a adopta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
adopt
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să adopte
Participiu adoptat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a înfia un copil.
  2. (v.tranz.) a-și însuși felul de a vedea sau de a se comporta al cuiva, a accepta o părere, o metodă etc.
  3. (v.tranz.) a accepta ceva în urma unui vot.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe