efemina

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză efféminer.

Pronunție

  • AFI: /e.fe.mi'na/


Verb


Conjugarea verbului
(se) efemina
Infinitiv a (se) efemina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) efeminez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) efemineze
Participiu efeminat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) (rar) a (se) moleși, a (se) înmuia.
  2. (v.tranz. și refl.) (livr.) a facedevină sau a deveni asemănător psihologic sau fizic cu o femeie.


Traduceri

Referințe