elogiu

română

Etimologie

Din franceză éloge, italiană elogio.

Pronunție

• AFI: /eˈlo.ʤju/

Substantiv

Declinarea substantivului elogiu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	elogiu	elogii
Articulat	elogiul	elogiile
Genitiv-Dativ	elogiului	elogiilor
Vocativ	elogiule	elogiilor

1. discurs prin care este preamărit cineva; laudă deosebită adusă cuiva, apreciere foarte favorabilă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online