elogiu

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză éloge, italiană elogio.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
elogiu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ elogiu elogii
Articulat elogiul elogiile
Genitiv-Dativ elogiului elogiilor
Vocativ elogiule elogiilor
  1. discurs prin care este preamărit cineva; laudă deosebită adusă cuiva, apreciere foarte favorabilă.


Traduceri

Referințe