elogiu

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză éloge, italiană elogio.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
elogiu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ elogiu elogii
Articulat elogiul elogiile
Dativ-Genitiv elogiului elogiilor
Vocativ elogiule elogiilor
  1. discurs prin care este preamărit cineva; laudă deosebită adusă cuiva, apreciere foarte favorabilă.


Traduceri

Referințe