emetic

română

Etimologie

Din franceză émétique < latină emeticus.

Pronunție

• AFI: /e'me.tik/

Substantiv

Declinarea substantivului emetic
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	emetic	invariabil
Articulat	emeticul	invariabil
Genitiv-Dativ	emeticului	invariabil
Vocativ	emeticule	invariabil

1. tartrat de antimoniu și potasiu, întrebuințat în industria textilă ca mordant, la prepararea lacurilor și în medicină (ca vomitiv); (p.ext.) orice substanță care provoacă vărsături; vomitiv.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ectime

Referințe

• DEX '98 via DEX online