emetic
română
Etimologie
Din franceză émétique < latină emeticus.
Pronunție
- AFI: /e'me.tik/
Substantiv
| Declinarea substantivului emetic | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | emetic | invariabil |
| Articulat | emeticul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | emeticului | invariabil |
| Vocativ | emeticule | invariabil |
- tartrat de antimoniu și potasiu, întrebuințat în industria textilă ca mordant, la prepararea lacurilor și în medicină (ca vomitiv); (p.ext.) orice substanță care provoacă vărsături; vomitiv.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online