encliză
română
Etimologie
Din franceză enclise, germană Enklise.
Pronunție
- AFI: /en'kli.zə/
Substantiv
| Declinarea substantivului encliză | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | encliză | enclize |
| Articulat | encliza | enclizele |
| Genitiv-Dativ | enclizei | enclizelor |
| Vocativ | encliză | enclizelor |
- atașare a unui cuvânt, a unei silabe sau a altui element neaccentuat la cuvântul precedent; postpunere.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online