encomion

română

Etimologie

Din neogreacă εγκώμιον (enkómion).

Pronunție

• AFI: /en.ko.miˈon/

Substantiv

Declinarea substantivului encomion
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	encomion	encomioane
Articulat	encomionul	encomioanele
Genitiv-Dativ	encomionului	encomioanelor
Vocativ	encomionule	encomioanelor

1. (grecism înv.) cuvântare de laudă, elogiu.

Cuvinte derivate

• encomiastic

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online