entimemă

română

Etimologie

Din franceză enthymème < latină enthymema.

Pronunție

• AFI: /en.ti'me.mə/

Substantiv

Declinarea substantivului entimemă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	entimemă	entimeme
Articulat	entimema	entimemele
Genitiv-Dativ	entimemei	entimemelor
Vocativ	entimemă	entimemelor

1. formă prescurtată de silogism, în care una dintre premise sau concluzia nu este exprimată, ci subînțeleasă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online