entimemă
Etimologie
Din franceză enthymème < latină enthymema.
Pronunție
- AFI: /en.ti'me.mə/
Substantiv
| Declinarea substantivului entimemă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | entimemă | entimeme |
| Articulat | entimema | entimemele |
| Genitiv-Dativ | entimemei | entimemelor |
| Vocativ | entimemă | entimemelor |
- formă prescurtată de silogism, în care una dintre premise sau concluzia nu este exprimată, ci subînțeleasă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online