subînțeles

română

Declinarea substantivului subînțeles
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	subînțeles	subînțelesuri
Articulat	subînțelesul	subînțelesurile
Genitiv-Dativ	subînțelesului	subînțelesurilor
Vocativ	subînțelesule	subînțelesurilor

ceea ce se înțelege în mod indirect dintr-o afirmație, dintr-un context etc.; aluzie.

A vorbi cu subînțeles (sau subînțelesuri) = a face anumite aluzii, a nu-și exprima direct gândul

Din a (se) subînțelege.

Declinarea adjectivului subînțeles
	Singular	Plural
Masculin	subînțeles	subînțeleși
Feminin	subînțeleasă	subînțelese
Neutru	subînțeles	subînțelese