subînțeles

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a (se) subînțelege.

Pronunție

  • AFI: /sub.ɨn.ʦe'les/


Substantiv


Declinarea substantivului
subînțeles
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ subînțeles subînțelesuri
Articulat subînțelesul subînțelesurile
Genitiv-Dativ subînțelesului subînțelesurilor
Vocativ subînțelesule subînțelesurilor
  1. ceea ce se înțelege în mod indirect dintr-o afirmație, dintr-un context etc.; aluzie.

Expresii

  • A vorbi cu subînțeles (sau subînțelesuri) = a face anumite aluzii, a nu-și exprima direct gândul


Traduceri

Etimologie

Din a (se) subînțelege.

Adjectiv


Declinarea adjectivului
subînțeles
Singular Plural
Masculin subînțeles subînțeleși
Feminin subînțeleasă subînțelese
Neutru subînțeles subînțelese
  1. care reiese sau se înțelege de la sine, fără să fie exprimat.


Traduceri

Referințe