epistrofă

română

Etimologie

Din franceză épistrophe.

Pronunție

• AFI: /e.pis'tro.fə/

Substantiv

Declinarea substantivului epistrofă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	epistrofă	epistrofe
Articulat	epistrofa	epistrofele
Genitiv-Dativ	epistrofei	epistrofelor
Vocativ	epistrofă	epistrofelor

1. repetiție a unui cuvânt la sfârșitul unei fraze; epiforă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• profesați

Referințe

• DEX '98 via DEX online