escortare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a escorta.

Pronunție

  • AFI: /es.kor'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
escortare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ escortare escortări
Articulat escortarea escortările
Genitiv-Dativ escortării escortărilor
Vocativ escortare escortărilor
  1. acțiunea de a escorta și rezultatul ei; însoțire, păzire.


Traduceri

Anagrame

Referințe