escortare

română

Etimologie

Din a escorta.

Pronunție

• AFI: /es.kor'ta.re/

Substantiv

Declinarea substantivului escortare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	escortare	escortări
Articulat	escortarea	escortările
Genitiv-Dativ	escortării	escortărilor
Vocativ	escortare	escortărilor

1. acțiunea de a escorta și rezultatul ei; însoțire, păzire.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• crestareo
• croșetare
• estorcare
• răcorește
• strecoare

Referințe

• DEX '98 via DEX online