escortare
română
Etimologie
Din a escorta.
Pronunție
- AFI: /es.kor'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului escortare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | escortare | escortări |
| Articulat | escortarea | escortările |
| Genitiv-Dativ | escortării | escortărilor |
| Vocativ | escortare | escortărilor |
- acțiunea de a escorta și rezultatul ei; însoțire, păzire.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online