escorta
română
Etimologie
Din franceză escorter.
Pronunție
- AFI: /es.kor'ta/
Verb
| Conjugarea verbului escorta | |
| Infinitiv | a escorta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
escortez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să escorteze |
| Participiu | escortat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a însoți un deținut pentru a-l împiedica să fugă.
- A escorta un deținut.
- a însoți o persoană care deține un post înalt pentru a o păzi sau pentru a-i fi de folos.
- (despre nave sau avioane) a însoți (în timp de război) vapoare, avioane etc. de transport sau de comerț (pentru a le apăra contra atacurilor inamice).
Sinonime
- 1, 2: însoți
Cuvinte derivate
Traduceri
a însoți