escorta

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză escorter.

Pronunție

  • AFI: /es.kor'ta/


Verb


Conjugarea verbului
escorta
Infinitiv a escorta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
escortez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să escorteze
Participiu escortat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a însoți un deținut pentru a-l împiedicafugă.
    A escorta un deținut.
  2. a însoți o persoană care deține un post înalt pentru a o păzi sau pentru a-i fi de folos.
  3. (despre nave sau avioane) a însoți (în timp de război) vapoare, avioane etc. de transport sau de comerț (pentru a le apăra contra atacurilor inamice).

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe